-
Phoma Protect 2.0.
KWS setează noul standard privind rezistența la Phoma
Caracteristici noi ale hibrizilor de rapiță KWS
Putregaiul negru sau Phoma lingam, este una dintre principalele boli ale rapiței de toamnă, cauzată de agentul patogen Leptosphaeria maculans. Infecția se produce de regulă în toamnă, când patogenul se manifestă simptomatic pe frunzele tinerelor plante. Evoluția bolii conduce în final la o coacere prematură, urmată de pierderi de producție importante sau chiar la moartea plantei, datorată lipsei alimentării cu apă și elemente nutritive. Boala se transmite prin resturile vegetale rămase pe sol, care conțin spori ai ciupercii. Potențialul de infecție al patogenului este de până la 10 ani.
Phoma este o boală cu apariție frecventă, care poate duce la pierderi de peste 50% din producție în anii în care presiunea infecției este mare. Fermierii trebuie să își evalueze riscul pe care îl prezintă anumiți hibrizi, în baza predispoziției acestora la
infecție. Hibrizii cu diverse gradări ale rezistenței la boală, pot înregistra pierderi minimizate ale producției.
Rezistența specifică determinată monogenic asigură o uniformitate a gradului de protecție în areale și medii foarte diferite de cultivare.
- Rezistența poligenică sau rezistența de bază. Are la bază un complex de gene. Fungii atacă planta și duc la apariția unor pete pe frunze, încetinind procesele metabolice din plantă. Infecția are loc, însă intensitatea necrozelor are un impact mai redus asupra recoltei. Majoritatea hibrizilor de rapiță cultivați astăzi manifestă acest tip de rezistență.
- Rezistența specifică: Blochează infecția din start și, drept urmare, asigură o protecție totală împotriva patogenului pe care îl controlează. Sporii ciupercii nu pot pătrunde în frunză. Hibrizii cu un astfel de bagaj genetic înregistrează frecvențe și
intensități ale atacului patogenului apropiate de 0 (zero).
Cum recunoaștem Phoma?
Primele simptome își fac apariția în toamnă. Pe frunze se formează pete necrotice de nuanță gălbui - cenușii, picnidiile ciupercii fiind evidente cu ochiul liber (puncte de culoare închisă). Infecția cauzează moartea parțială a frunzei înainte de intrarea în
iarnă, dar, în general, produce un efect nesemnificativ asupra evoluției plantei până în primăvară, când planta își reia activitatea. Sporii supraviețuiesc pe frunzele moarte, dând naștere unei noi infecții în primăvară.
Primăvara, apar mici pete colorate maroniu spre negru la baza tulpinii, care se extind rapid pe suprafața acesteia și spre interior. Aceste necroze se dezvoltă, învăluie tulpina și o vlăguiesc, conducând la frângerea tulpinii sau la senescența prematură.
Pe silicve apar leziuni brune cu contur negru, determinând maturarea precoce și infecția semințelor, sursă secundară de infecție pentru sezoanele viitoare.
Măsuri de control al bolii
Soluția optimă de combatere a acestei boli rămâne cultivarea hibrizilor cu toleranță la Phoma, dar care conțin și alte gene de rezistență, așa cum este RLMs, în combinație cu gestionarea corectă a resturilor vegetale din teren, și aceasta întrucât niciun fungicid nu este eficient în totalitate.
Alte practici agricole care se referă la rotația culturilor sau controlul samulastrei pot reduce incidența de apariție. Datorită supraviețuirii agentului patogen în resturile rămase după recoltat, a puterii de contagiune pentru o perioadă lungă de timp, este esențială însămânțarea rapiței de toamnă pe parcele bine prelucrate, aflate într-un asolament rațional, ce respectă principiile unei agriculturi integrate, conforme codului bunelor practici agricole.
Cum controlează KWS necroza tulpinii cauzată de Phoma?
Hibrizii de rapiță înglobează diverse mecanisme de protecție împotriva Phoma. KWS, a decis să utilizeze ambele tipuri de rezistență, atât monogenică, cât și poligenică.
Rezistența poligenică - complexitatea genetică
Există mai multe gene responsabile pentru rezistența poligenică, iar mecanismul care o activează este unul complex, care reușește să susțină protecția suficientă împotriva unui spectru larg de tulpini ale Phoma (L. maculans). Hibrizii care dezvoltă rezistență multigenă pot fi afectați de Phoma, iar simptomele caracteristice își fac prezența prin atacul specific al frunzelor în toamnă. Chiar dacă simptomele infecției cu Phoma sunt evidente, plantele cu rezistență poligenică nu se confruntă cu o pierdere majoră a producției.
Mecanismul poligenic - În funcție de specificul mediului în care planta evoluează, genele responsabile cu sistemul de apărare al acesteia pot reacționa în diverse moduri, ca rezultat al condițiilor diferite și relaționării între factorii de influență (momentul instalării
în plantă, presiunea atacului, condițiile climatice, tehnologia aplicată). De aceea, rezultatele înregistrate privind rezistența la agentul patogen este discutabilă și variază de la caz la caz.
Rezistența specifică - monogenică
Rezistența specifică este un model inovator de gestionare a bolii, pe care pe care îl caută cultivatorul de rapiță. Genele izolate sunt cele responsabile pentru prevenirea atacului plantei de către Phoma.
Din acest motiv, plantele cu rezistență monogenică nu prezintă simptome, atât timp cât rezistența nu este „dărâmată” de o tulpină foarte puternică a Phoma.
Acest tip de rezistență este esențial în stabilirea obiectivelor procesului de ameliorare. Tulpinile de Phoma sunt purtătoare de gene specifice, așa-numitele gene virulente, care pot fi „detectate” de către hibrizii care înglobează în bagajul genetic gena de rezistență.
Atunci când patogenul își manifestă contagiunea, hibridul detectează patogenul și își va activa mecanismul de apărare, prevenind infecția. Mecanismul de apărare este mult mai simplu, mai direct și mai ușor de previzionat, indiferent de condițiile de
mediu, cu rezultate excelente în controlul patogenului.
Tripla rezistență la Phoma de la KWS
Testele au dovedit că noua genă RLMs oferă maximum de protecție împotriva Phoma.
Sursa noii gene ce conferă o rezistență specifică este napul sălbatic. După inducerea rezistenței la rapiță, această linie genetică a fost utilizată în cadrul programului de ameliorare al KWS, pentru a introduce rezistența la Phoma ca și caracteristică de portofoliu. Ameliorarea genetică a început în 2004 și a durat mai mult de 14 ani până când primii hibrizi și-au dovedit performanța și atractivitatea comercială. În această abordare, gena de interes a fost înglobată în hibrizi KWS cu caractere agronomice foarte valoroase (potențial productiv, rezistență la scuturarea semințelor din silicve, comportare foarte bună la ger și secetă prelungită, toleranțe ridicate la alte boli specifice).
Tripla rezistență la Phoma de la KWS
