Cerințele unei culturi reușite
Cultura de floarea-soarelui este una dintre cele mai importante culturi oleaginoase din lume și, în anumite țări, mai ales în Europa, reprezintă principala materie primă pentru producția de ulei. Suprafața cultivată cu floarea-soarelui la nivel mondial este de aproximativ 27 milioane de hectare. Cu toate acestea, pe lângă floarea-soarelui cu un conținut ridicat de acid oleic, există și un procent mai mic, dar totuși semnificativ, de suprafețe cultivate cu floarea-soarelui folosită ca materie primă pentru produse de cofetărie și panificație. Floarea-soarelui poate fi considerată a reprezenta o cultură europeană, întrucât este cultivată pe mai mult de 80% din totalul suprafeței acestei regiuni. Cei mai mari cultivatori de floarea-soarelui din lume sunt Rusia, Ucraina și Argentina, urmate îndeaproape de țări precum România, Bulgaria și Kazahstan.
Cerințele bio-ecologice ale unei culturi reușite de floarea-soarelui
- Rotația culturilor reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de combatere a bolilor.
- Cultivarea florii-soarelui în regim de monocultură trebuie evitată.
- Datorită tendinței sale naturale de a suporta bine vremea secetoasă, dar și datorită profitabilității sale, situația de fapt în multe regiuni evidențiază încălcarea cerinței privitoare la rotație. Ori de câte ori se înregistrează cazuri de încălcare a cerinței cu privire la rotația culturilor, ne vom confrunta cu un risc sporit din perspectiva producției obținute.
- Este binecunoscut faptul că regiunile cu cea mai severă infestare cu Orobanche cumana sunt exact acele regiuni în care nu s-au respectat cerințele cu privire la rotația culturilor, și anume acele regiuni în care floarea-soarelui se cultivă în regim de rotație incompletă sau în regim de monocultură.
- S-a dovedit faptul că, prin introducerea porumbului sau sorgului în sistemul de rotație, alături de floarea-soarelui, presiunea exercitată de infestarea cu lupoaie scade, ceea ce conduce ulterior la reducerea riscului asupra producției.
- Prin utilizarea tehnologiilor Clearfield® și Express®, importanța aplicării rotației culturilor este și mai semnificativă, prin combaterea cu precădere a unui grup de buruieni și favorizarea dezvoltării altora.
- De obicei, cultura premergătoare este cultura de grâu, însă se poate folosi și porumbul.
- Se recomandă evitarea culturilor premergătoare de soia, rapiță și legume din cauza bolilor pe care acestea le au în comun cu floarea-soarelui.
- La fel ca majoritatea speciilor de plante, culturile de floareasoarelui au randament maxim pe soluri de cea mai bună calitate.
- Cu toate acestea, floarea-soarelui este cultivată pe o mare varietate de soluri.
- În astfel de cazuri, operațiunile corespunzătoare de pregătire a solului și de fertilizare pot compensa deficiențele care rezultă dintr-o slabă calitate a solului, la fel ca și irigațiile - în cazul în care solul este nisipos.
- Cele mai bune soluri pentru cultura de floarea-soarelui sunt cele cu pH neutru (valoarea pH-ului cuprinsă între 7 și 7,2).
- Floarea-soarelui este sensibilă la epuizarea microelementelor, în special a borului, așadar trebuie procedat cu grijă deosebită în cazurile în care se pot manifesta deficiențe de bor.
- Concepția conform căreia cultura de floarea-soarelui face parte din sistemul de agricultură extensivă este greșită.
- Dimpotrivă, cultura de floarea-soarelui reacționează destul de bine la soluri de calitate, pe care produce recolte de excepție.
- Mai presus de orice, floarea-soarelui este o specie oleiferă, așadar, pe astfel de soluri, conținutul de ulei din semințe este cel mai ridicat, ceea ce face ca producția de ulei aferentă recoltei să fie maximă - răspunzând astfel scopului fundamental pentru care se înființează astfel de culturi.
- Înghețarea florii-soarelui este un fenomen rar, însă trebuie acordată grija cuvenită pentru a respecta perioada adecvată pentru semănat.
- Dacă temperaturile scad sub -10°C, poate exista posibilitatea înghețării culturii.
- Tocmai de aceea trebuie acordată o atenție deosebită în ceea ce privește respectarea perioadei optime de semănat, care trebuie să înceapă atunci când temperatura solului este de peste 10°C.
- Floarea-soarelui este o specie de plante care iubește căldura și, așa cum se spune în popor, este o specie căreia îi place să aibă „capul în soare și picioarele în apă“.
- Tocmai de aceea semănatul nu trebuie sa aibă loc înainte de vreme, fiind optim să se aștepte până când temperatura din sol este cea potrivită.
- O perioadă de germinare îndelungată nu este bună întrucât sporește posibilitatea deteriorării plantelor în fazele incipiente de creștere.
- Temperatura cea mai favorabilă pentru dezvoltarea florii-soarelui este cuprinsă între 20°C și 25°C.
- Temperaturile foarte ridicate și seceta au un impact nefavorabil asupra fertilizării culturii de floarea-soarelui, același lucru fiind valabil și în cazul precipitațiilor de lungă durată în etapa de înflorire.
- Atunci când temperatura este foarte ridicată în timpul înfloririi, albinele vizitează florile mult mai rar și consumă mult mai mult timp și energie pentru menținerea temperaturii în stupi, astfel încât perioada de vitalitate a polenului este mult mai scurtă în condiții de temperaturi ridicate.
- Temperaturile ridicate, coroborate cu lipsa de umiditate în sol, generează un impact negativ asupra formării și umplerii miezului semințelor.
- Temperatura afectează și sintetizarea acidului oleic.
- Temperatura medie zilnică ideală pentru sintetizarea acidului oleic nu trebuie să depășească 25°C.
- Acesta este un subiect arareori abordat de către producători, deși este foarte important în cazul florii-soarelui, deoarece cerințele acestei culturi față de lumină sunt ridicate.
- Optimizarea densității culturii este foarte importantă deoarece în cazul plantelor de floarea-soarelui având o densitate mai mare în raport cu cea optimă, se poate ajunge la situații precum apariția alungirii, formarea de frunze mai mici, umbrire și chiar aplecarea culturii.
- Hibrizii reacționează în mod diferit în funcție de densitatea culturii.
- Acest lucru poate fi ilustrat prin exemplul hibrizilor KWS Achilles CLP și KWS Amores CL, în cadrul experimentelor efectuate în 2018 și 2019, care evidențiază în mod clar că hibridul KWS Amores CL generează cele mai bune producții la o densitate cuprinsă între 60.000 și 65.000 de plante la hectar, în timp ce creșterea acestei densități duce la scăderea randamentului.
- Randamentul obținut în cazul acestui hibrid nu diferă în mod semnificativ nici la densități de 50.000 sau 55.000 de plante la hectar.
- De cealaltă parte, un hibrid precum KWS Achilles CLP evidențiază o toleranță semnificativă chiar și la densități de 65 – 68.000 plante/ha.
- În mare parte, fotoperiodismul nu reprezintă o problemă în cazul culturii de floarea-soarelui, cel puțin nu în Europa.
- Problema se poate manifesta, în mod excepțional, atunci când hibridul a fost conceput pentru condiții specifice Emisferei Sudice (de exemplu pentru Argentina) și este ulterior cultivat în Europa.
- O astfel de situație este însă extrem de rară deoarece hibrizii, din cauza bolilor diferite și a perioadei de vegetație specifice pe plan local, sunt în general complet nepotriviți pentru cultivare în condițiile din Europa.
- Comparativ cu majoritatea celorlalte specii de plante, floarea-soarelui prezintă o eficiență semnificativ mai mare în ceea ce privește utilizarea apei subterane, acesta fiind motivul pentru care este deseori citată ca făcând parte din categoria speciilor de plante rezistente la secetă.
- Această eficiență se datorează sistemului radicular puternic, care asigură o capacitate sporită de a absorbi apa și nutrienții din straturile profunde ale solului.
- În pofida acestei eficiențe, floarea-soarelui necesită o cantitate mare de apă, o plantă putând să absoarbă peste 200 kg de apă.
- Cerințele față de apă ale florii-soarelui se schimbă în perioada de vegetație.
- Floarea-soarelui are nevoie de cea mai mare cantitate de apă (peste 40% din cantitatea totală) în perioada cuprinsă între apariția butonului floral și până la înflorire.
- Cea mai mică lipsă de umiditate are un efect negativ asupra creșterii și dezvoltării florii-soarelui, iar saturarea cu apă a solului, în special în timpul stadiilor timpurii de dezvoltare a plantei, poate genera consecințe la fel de negative.
- Atunci când o cultură de floarea-soarelui este suprasaturată cu apă din cauza ploilor abundente din primăvară, rădăcina plantei nu se mai dezvoltă așa cum trebuie, întrucât planta este suprasaturată cu apă, iar vegetația este foarte intensă.
- Dacă această perioadă de umiditate sporită este urmată de secetă, sistemul radicular subdezvoltat nu are capacitatea de a furniza suficientă apă pentru cantitatea de masă fotosintetică creată, iar acest lucru conduce deseori la producții cu mult sub cele estimate inițial.
- Seceta este un fenomen comun, care conduce la scăderea semnificativă a randamentului producției, în special atunci când se manifestă în condițiile unei temperaturi ridicate a aerului.
- Deși cultura de floarea-soarelui este considerată a fi rezistentă la secetă, între hibrizi se manifestă diferențe semnificative din punctul de vedere al toleranței la condiții de secetă, în principal din cauza naturii sistemulului radicular.
- Irigarea este o măsură la fel de importantă pentru menținerea unei alimentări optime cu apă pe parcursul diferitelor faze de dezvoltare a plantei.
- Floarea-soarelui este una dintre acele specii care pot să reacționeze extrem de negativ la irigații, prin dezvoltarea de boli.
- În consecință, atunci când vorbim de irigarea culturilor de floarea-soarelui, se impune să procedăm cu deosebită grijă, mai ales atunci când irigăm chiar înainte sau imediat după înflorire.
- Lucrările adecvate de pregătire a terenului, efectuate la timp, reprezintă una dintre principalele condiții pentru un semănat de calitate, care asigură germinarea facilă a culturilor de floarea-soarelui.
- Scopul este acela de a asigura afânarea, aerarea și nivelarea solului.
- Solul astfel pregătit se va încălzi rapid, dar va stoca totodată umiditatea, permițând semănatul la aceeași adâncime, și, în cele din urmă, va permite răsărirea rapidă și uniformă a plantelor.
- Adâncimea lucrărilor de pregătire premergătoare semănatului nu va depăși adâncimea de semănat.
- Compoziția minerală a solului are un efect semnificativ asupra prevenirii efectelor adverse ale secetei.
- Deosebit de importantă este fertilizarea cu fosfor.
- Având în vedere studiile de specialitate putem spune că, pentru a obține 100 kg de semințe, floarea-soarelui are nevoie de îngrășăminte de bază constând în 4 - 6 kg de azot (N), între 1,5 și 2 kg de fosfor (P205) și de 8-10 kg de potasiu (K20).
- Atunci când fertilizarea se bazează „pe o simplă estimare vizuală“, cel mai probabil vom face o greșeală.
- Cea mai bună metodă constă în efectuarea unei analize chimice a solului.
- Azotul afectează creșterea și dezvoltarea plantelor, în timp ce fosforul scade coeficientul de transpirație și are un efect favorabil asupra sintetizării conținutului de ulei.
- Potasiul crește rezistența plantelor la boli.
- O atenție deosebită trebuie să fie acordată fertilizării cu azot.
- Deși utilizarea excesivă a azotului se întâmplă rar în practică, merită menționat faptul că, atunci când este folosit în cantități mari, azotul poate genera și un efect negativ, în special din cauza cantității mai mari de masă vegetală și apariției bolilor.
- Când este folosit în cantități mari, azotul duce la creșterea conținutului de proteine și la scăderea conținutului de ulei.
- Tocmai de aceea, nutriția echilibrată și aplicarea adecvată a îngrășămintelor reprezintă cei mai importanți factori pentru o producție de floarea-soarelui reușită.
