Interviu cu Bernd Holtschulte: „Există boli ale plantelor care nu pot fi controlate cu substanțe chimice.”

De ce plantele trebuie protejate integral - nu sunt capabile să facă asta singure?

Multe plante sunt în mod natural rezistente la agenți patogeni. Această capacitate de autoapărare s-a dezvoltat de-a lungul evoluției, în sute și mii de ani. În natură, însă, există o luptă constantă între plante și microorganisme. Fungii, virusurie sau bacteriile infectează plantele pentru a se înmulți. Plantele, la rândul lor, își dezvoltă noi bariere de apărare. Datorită nivelului ridicat de adaptabilitate și a potențialului de reproducere, unii agenți patogeni reușesc să depășească din nou aceste bariere. Această luptă nu se încheie niciodată. Ameliorarea pentru creșterea rezistenței – amelioratorii plantelor o numesc ameliorarea rezistenței - pentru protejarea plantelor de organismele dăunătoare. Creșterea rezistenței este deosebit de importantă dacă nu există alte măsuri de protecție împotriva unui agent patogen.Este cazul anumitor boli virale sau infecții fungice. Acest lucru demonstrează că protecția plantelor este legată atât de substanțele chimice, cât și, mai ales, de ameliorare.

Care este în prezent cel mai mare dușman?

Ciupercile Fusarium se numără printre cei mai importanți inamici. Acești agenți patogeni din cereale și porumb eliberează un nivel ridicat de toxine și pot distruge recolte întregi. În plus, reduc capacitatea de germinare a semințelor și pun în pericol sănătatea oamenilor și a animalelor. Cornul secarei, planta otrăvitoare pentru oameni și animale este de asemenea bine cunoscută. În plus, există boli ale plantelor care nu pot fi controlate prin măsuri chimice, biologice sau agronomice, cum ar fi rotația adecvată a culturilor.

Un exemplu în acest sens este virusul necrotic al venei galbene (Rizomania) la sfecla de zahăr: Această ciupercă din sol transmite rădăcinilor plantelor un virus ce cauzează boli. Se poate multiplica și provoca pagube care reduc semnificativ productivitatea. Dezvoltarea hibrizilor rezistenți la Rizomania este singura modalitate care permite cultivarea sfeclei de zahăr în multe țări. Dar ameliorarea rezistenței joacă un rol important pentru aproape toate plantele. Totuși, acest proces presupune perseverență: Până la sosirea pe piață a unui nou hibrid, munca intensă de ameliorare poate dura până la zece ani. Ajută faptul că, fiind o companie independent, KWS poate lua propriile decizii legate de ameliorare.

Cum funcționează ameliorarea rezistenței?

Aducem caracteristici care sunt prezente în natură, de exemplu în formele sălbatice ale plantelor, în culturile noastre, adesea prin încrucișare. Noile caracteristici le permit plantelor să se apere de ciuperci, bacterii sau virusurile. În natură, există multe mecanisme de reziliență. Diferențiem rezistența inițială de cea post-infecție. Exemple de rezistență inițială sunt, de exemplu, straturile mai groase de ceară de pe frunze. Apariția depozitelor cu pereți groși în țesutul celular, pentru a îngreuna creșterea ciupercilor în plantă, este un exemplu de rezistență post-infecție.

Cât de mult vă afectează schimbările climatice activitatea?

Foarte important! Climatologii se așteaptă la ierni mai blânde și umede și la veri calde și secetoase. Pentru noi poate suna bine, la început. Dar pentru plante, înseamnă apariția și răspândirea organismelor nocive din regiunile sudice. Trebuie să reacționăm acum: dezvoltarea de noi hibrizi poate dura, în funcție de cultură, între doi și doisprezece ani. În afară de o presiune anticipată mai mare a bolilor, este importantă și rezistența la secetă. Prin urmare, ameliorarea plantelor necesită o planificare pe termen lung - acest lucru se aplică și cercetării la KWS. Cheltuim aproximativ 17 la sută din veniturile noastre în acest scop.

Dezvoltarea sustenabilă devine din ce în ce mai importantă. Cum contribuiți prin munca dumneavoastră?

Legislatorii consideră protecția integrată a plantelor un obiectiv important. Pe scurt, acest lucru presupune ca fermierii să reducă și mai mult folosirea substanțelor chimice în protecția plantelor. O frază des folosită este „Cât mai puțin posibil, cât de mult este necesar”. Aici poate aduce progresul în creșterea rezistenței o contribuție importantă: Plantele cu rezistență ridicată necesită mai puțină protecție de natură chimică. În plus, protecția biologică a plantelor și măsurile prietenoase de combatere a dănătorilor ar trebui să contribuie la gestionarea sustenabilă a terenurilor agricole.

Dacă funcționează atât de bine: de ce sunt folosite substanțele chimice?

Dacă suntem de acord cu obiectivul obținerii celei mai bune productivități posibile pe acru pentru a furniza hrană populației mondiale în creștere, acest deziderat este realizabil doar cu cea mai bună combinație posibilă între ameliorarea și protecția plantelor. Plantele trebuie protejate prin tratamentul semințelor în primele etape ale dezvoltării lor, deoarece rezistența naturală este insuficientă în acest stadiu incipient de creștere sau deoarece caracteristicile lor de rezistență se manifestă într-o etapă ulterioară a dezvoltării.

Ce contribuție aduce ameliorarea plantelor din punct de vedere nutrițional?

Se estimează că populația mondială va crește până la 20,7 miliarde de oameni până în 2050. În același timp, suprafața agricolă este limitată. Deci trebuie să crească productivitatea raportată la suprafață. Ameliorarea rezistenței plantelor ajută deja la reducerea pierderilor cauzate de boli și dăunători și crește productivitatea cu aproximativ 1,5 la sută în fiecare an. Ameliorarea rezistenței va juca un rol și mai mare în viitor: este previzibil faptul că folosirea multor agenți chimici nu va mai fi aprobată în următorii ani. Drept urmare, vor fi disponibile mai puține produse pentru protecția plantelor, iar ameliorarea plantelor va avea o contribuție importantă.

Agenții patogeni sunt rezistenți la unele pesticide. Poate să apară și rezistență la ameliorarea plantelor? Trebuie să continuăm permanent ameliorarea?

Organismele dăunătoare înlătură în mod repetat orice rezistență. În multe cazuri, este doar o chestiune de timp. Dacă rezistența este controlată de o singură genă din plante, ea poate fi înlăturată foarte repede - adică în câțiva ani. Dacă există două, trei sau chiar mai multe gene de rezistență într-un singur hibrid, se presupune că rezistența va dura mult mai mult

Când au început oamenii ameliorarea?

Începutul ameliorării cerealelor datează de aproximativ 12.000 de ani. În acea perioadă, erau selectate și semănate din nou în anul următor semințele celor mai productive și sănătoase plante. Productivitatea și rezistența au evoluat lent. Folosim astăzi termenul de ameliorare selectivă. Prin încrucișări ulterioare cu cereale sălbatice, au apărut în cele din urmă cerealele noastre de astăzi. Privită din această perspectivă, ameliorarea rezistenței cerealelor este foarte veche. Dar numai ameliorarea este insuficientă. Pâinea noastră zilnică este un produs al ameliorării rezistenței, al progresului agronomic și al protecției chimice a plantelor. Acest lucru nu este valabil numai pentru grâu și secară, ci și pentru multe alte culturi