Fertilizarea la porumb – susținerea optimă pentru o dezvoltare perfectă

Reziduul de fermentare din uzina de biogaz este un fertilizant popular în agricultură datorită conținutului ridicat de nutrienți. Poate fi solid sau lichid și este, de asemenea, întâlnit sub denumirea de suspensie de biogaz.
KWS a rezumat pentru dumneavoastră efectele fermentației asupra substanței uscate și a conținutului de nutrienți. Aceste efecte depind întotdeauna de timpul petrecut de substraturi în fermentator, de temperatura din fermentator, de sarcina volumetrică a fermentatorului și de condițiile fizice și chimice.

Câți nutrienți conține fiecare fertilizant?

Alegerea fertilizantului potrivit cu nutrienți adecvați este un pas important pentru asigurarea aportului de nutrienți necesari plantelor. KWS a realizat un tabel cu valorile de nutrienți ale diferitelor tipuri de îngrățăminte de fermă.

Sursa: Camera de Agricultură

Azotul este esențial pentru creșterea și sănătatea plantelor și, prin urmare, pentru producție. Folosirea dozelor corecte este crucială atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea plantelor. Trebuie adoptată o abordare bazată pe nevoi.

În general se recomandă o cantitate de aproximativ 140 – 200 kg N/ha (în funcție de producția estimată.
ÎÎn stadiul timpuriu de dezvoltare a porumbului, există un risc crescut ca azotul să fie transportat de ploaie în straturile de adâncime, sub formă de nitrat. Azotul sub formă de amoniu nu este legat în sol și astfel nu este supus riscului de levigare. În plus, porumbul are capacitatea de a absorbi amoniul într-un stadiu foarte timpuriu. Atât conținutul de azot mineral, cât și înlocuirea azotului trebuie luate în considerare, în cursul vegetației, din motive economice, ecologice și de optimizare structurală a aprovizionării cu azot a plantelor. Pentru a determina necesarul de fertilizare cu azot, trebuie luate în considerare, pe lângă producția vizată, diferitele surse de aprovizionare cu azot și cauzele pierderilor de azot.

Utilizarea fertilizanților cu azot este reglementată de Ordonanța Fertilizanților.

Pentru fosfat, fertilizarea solului la nivel mediu de 40 – 80 kg/ha p₂0₅ este recomandată.

La începutul dezvoltării sale, în special în condiții reci, porumbul prezintă o absorbție slabă de fosfați. În acest stadiu de creștere, sistemul de rădăcini al plantei nu este încă pe deplin dezvoltat și capacitatea sa de absorbție este scăzută, mai ales în cazul solurilor reci, inactive și a vremii reci. Ca regulă, deficiența de fosfați este o deficiență temporară.

În această etapă, o cantitate suficientă de fosfați este cel mai bine obținută prin fertilizarea radiculară împreună cu un aditiv inițial de azot. Îngrășămintele cu NP (de exemplu DAP, MAP) sunt cele mai utilizate în practică. În locații cu un nivel ridicat de aprovizionare cu P (nivel D, E), conținutul de fosfați poate fi redus fără efecte adverse. Îngrășămintele cu NP stimulate cu azot (de exemplu, raporturi N / P 20 + 20, 25 + 15) sunt adecvate. Fertilizarea radiculară poate fi eliminată cu totul numai prin stadii de aprovizionare foarte mari. O doză de 30 kg fosfat, plus cantitatea corespunzătoare de azot, asigură necesarul plantelor tinere în locații bine aprovizionate.

Pentru potasiu, o cantitate de fertilizant de 200 – 240 kg/ha KO K₂O este recomandată.

Potasiul este implicat în activarea a numeroase enzime în metabolismul plantelor și influențează formarea ingredientelor și a carbohidraților. În plus, potasiul este responsabil pentru menținerea presiunii osmotice a celulelor și, deci, pentru reglarea echilibrului de apă. Deficiența de potasiu inhibă absorbția apei și crește consumul neproductiv de apă. Deficiența de potasiu combinată cu excesul de azot reduce și mai mult rezistența plantelor la boli și dăunători. Plantele care primesc cantitatea optimă de potasiu vor face față mult mai bine perioadelor de secetă.

O bună aprovizionare cu potasiu crește stabilitatea și rezistența la putregaiul tulpinii și este importantă pentru formarea completă a știuletelui. La fel ca toate plantele bogate în carbohidrați, porumbul necesită o cantitate mare de potasiu. Până în faza de apariție a mătăsii, în medie, 240 kg K₂O sunt absorbite per hectar. Pentru a determina necesarul de fertilizant, trebuie efectuată analiza solului. Fertilizanți recomandați în locațiile cu nivel normal de potasiu: Korn-Kali la porumbul pentru boabe și porumbul de siloz primăvara. La un nivel mediu de producție: 5-6 t/ha, la un nivel ridicat de producție: 6-7 t/ha (sursa: K + S Kali GmbH).

Pentru magneziu este recomandtă fertilizarea cu 40-70 kg/ha MgO.

Cea mai mare cantitate de magneziu (două treimi) este absorbită în perioada dintre închiderea rândurilor și înflorire. În cazul solurilor sub-aprovizionate, recomandarea este să folosiți 2-5 t/ha sau 1-2 t/ha de kieserită (sub rădăcini) în combinație cu fertilizanți NP (sursă: K + S GmbH).

În cazul solurilor normal alimentate, necesarul de magneziu al porumbului este asigurat prin intermediul fertilizanților minerali care conțin magneziu (e.g. Korn-Kali) și var. Varul stins sau cel folosit în construcții conțin aproximativ 5-15% MgO. Necesarul de magneziu nu poate fi asigurat prin fertilizare cu suspensie lichidă deoarece aceasta are o rație potasiu-magneziu de aproximativ 4, care este prea ridicată: 1.

Fertilizarea cu 30-40 kg/ha S este ideală, în funcție de necesarul nutritiv.

Din cauza scăderii aportului de sulf din aer (<10 kg / ha), în ultimii ani a crescut importanța fertilizării cu sulf pentru asigurarea producției crescute și de calitate. Cea mai mare parte a sulfului din sol (până la 90%) este în formă organică și este disponibilă numai după mineralizare. Dinamica de conversie a fertilizantului cu sulf este similară cu cea a azotului. În cazul solurilor ușoare, este de așteptat să se producă levigarea. Fertilizarea cu sulf trebuie adaptată la nevoile culturilor și trebuie făcută împreună cu fertilizarea cu azot. Sulful îmbunătățește și utilizarea azotului.

În cazul fermelor de animale, este puțin probabilă deficiența de sulf pentru că, de exemplu, prin utilizarea suspensiei, sulful ajunge în sol cu o rată de 0,3-0,5 kg/m³ .

O bună aprovizionare cu var contribuie la structura și viața solului, conferind fiabilitate producției. Riscul redus de compactare sau sedimentare a solului are un efect pozitiv asupra creșterii plantelor. Recomandarea fertilizantului depinde întotdeauna de tipul de sol și de valoarea pH-ului acestuia.

Efecte pozitive prin precalcifiere cu 1,5-2 t/ha CaO:

• Contribuție la structura și încălzirea solului
• Prevenirea colmatării și acidifierii

În funcție de tipul de sol trebuie urmărite anumite valori ale PH-ului.

Consecințele unei valori prea ridicate a PH-ului:
Disponibilitatea micronutrienților tinde să scadă odată cu creșterea nivelului PH-ului.

Consecințele unei valori prea scăzute a PH-ului:

• Determinarea cantității de nutrienți
• Eliberarea elementelor toxice
• Scăderea activității biologice
• Apariția daunelor structurale

Cauzele acidificării solului:

• Excreții ale organismelor din rădăcini și sol
• Retragerea prin plante
• Levigarea (100-400 kg CaO/ha pe an)
• Utilizarea fertilizanților acizi(e.g. ammonium sulphate nitrate, uree)

SSe pune problema unei surse de oligoelemente în cazul unei producții ridicate și a solurilor uscate.

Fertilizarea poate fi realizată la sol sau foliar. În cazul fertilizării la sol, factorul limitator este reprezentat de metoda de aplicare; în cazul fertilizării foliare, de stadiul de dezvoltare al porumbului. În plus, locația și vremea influențează eficacitatea microelementelor, așa cum rezultă din următorul tabel.